Ca chirurgie ortopedică în 2023, există unele dificultăți.O provocare este că multe proceduri ortopedice sunt invazive și necesită timpi lungi de recuperare.Acest lucru poate fi inconfortabil pentru pacienți și poate întârzia recuperarea.În plus, pot apărea complicații precum infecția sau sângerarea.
Cu toate acestea, în următorii 20 de ani, chirurgia ortopedică este de așteptat să beneficieze de noile tehnologii.Un domeniu care va continua să se dezvolte este chirurgia robotică.Roboții pot efectua mișcări mai precise și pot ajuta chirurgii în proceduri complexe.Acest lucru poate duce la rezultate mai bune și timpi de recuperare mai scurti.
Se așteaptă progrese suplimentare în medicina regenerativă.Noile tehnologii precum terapia cu celule stem și ingineria țesuturilor ar putea oferi posibilitatea de a repara sau înlocui țesutul deteriorat.Acest lucru ar putea reduce nevoia de implanturi și ar putea îmbunătăți recuperarea pacientului.
În plus, sunt așteptate progrese în tehnologia imagistică.Imaginile 3D și realitatea virtuală pot ajuta chirurgii să facă diagnostice mai precise și să planifice mai bine procedura.
De fapt, chirurgia ortopedică din întreaga lume a depășit diverse dificultăți de-a lungul anilor.Tehnologiile avansate menționate mai sus au adus contribuții semnificative la îmbunătățirea chirurgiei ortopedice.Câteva exemple în acțiune sunt:
1. Chirurgie minim invazivă: Prin utilizarea endoscoapelor și a instrumentelor minuscule, intervențiile chirurgicale pot fi efectuate cu incizii mai mici.Acest lucru are ca rezultat mai puțină durere postoperatorie, o recuperare mai rapidă și mai puține complicații.
2. Chirurgie controlată de robot: sistemele asistate de robot permit proceduri mai precise și mai puțin invazive.De exemplu, ele pot fi utilizate în implanturi de înlocuire a genunchiului sau șoldului pentru a îmbunătăți precizia și potrivirea.
3. Sisteme de navigație: Sistemele de navigație asistate de computer ajută chirurgii să facă tăieturi precise și să plaseze implanturi.De exemplu, ele pot fi utilizate în operațiile coloanei vertebrale pentru a îmbunătăți siguranța și acuratețea.
Aceste tehnologii ajută la îmbunătățirea rezultatelor chirurgicale ortopedice, la scurtarea timpului de recuperare și la îmbunătățirea pacienților, calitatea vieții.În general, în următorii 20 de ani, chirurgia ortopedică va beneficia de noile tehnologii care permit o intervenție chirurgicală mai precisă, o recuperare mai rapidă și rezultate îmbunătățite.
Acest articol alege una dintre bolile comune pentru a arăta impactul iterațiilor tehnologice de-a lungul anilor.
Fracturile intertrohanteriene ale femurului sunt leziuni frecvente care apar la populația în vârstă și sunt asociate cu morbiditate și mortalitate semnificativă.Metodele de tratament au evoluat de-a lungul anilor, cu progresele în tehnicile chirurgicale și designul implanturilor conducând la rezultate îmbunătățite.În acest articol, vom trece în revistă diferitele metode de tratament pentru fracturile intertrohanteriene de femur, vom analiza progresul tehnologic în funcție de evoluția anilor și vom discuta despre cele mai recente metode de tratament.
Acum o sută de ani, tratamentul fracturilor intertrohanteriene era destul de diferit de metodele de astăzi.La acel moment, tehnicile chirurgicale nu erau la fel de avansate și existau opțiuni limitate pentru dispozitivele de fixare internă.
Metode non-chirurgicale: Opțiunile de tratament nechirurgical au fost adesea folosite pentru fracturile intertrohanteriene.Acestea au inclus repaus la pat, tracțiune și imobilizare cu gips-uri sau atele.Scopul a fost acela de a permite fracturii să se vindece în mod natural, cu mișcare minimă și greutate pe membrul afectat.Cu toate acestea, aceste metode au dus adesea la imobilizare prelungită și riscuri crescute de complicații, cum ar fi pierderea musculară, rigiditatea articulațiilor și răni de presiune.
Metode chirurgicale: Intervenție chirurgicală pentru fracturi intertrohanteriene were mai putin frecvente si in general rezervate cazurilor cu deplasari severe sau fracturi deschise.Tehnicile chirurgicale folosite atunci erau limitate și implicau adesea reducerea deschisă și fixarea internă folosind fire, șuruburi sau plăci.Cu toate acestea, materialele și instrumentele disponibile nu au fost la fel de fiabile sau eficiente ca implanturile moderne, ceea ce duce la rate mai mari de eșec, infecție și lipsă de consolidare.
În general, tratamentul fracturilor intertrohanteriene în urmă cu o sută de ani a fost mai puțin eficient și asociat cu riscuri și complicații mai mari în comparație cu practicile contemporane.Progresele în tehnicile chirurgicale, dispozitivele de fixare internă și protocoalele de reabilitare au îmbunătățit semnificativ rezultatele pentru pacienții cu fracturi intertrohanteriene în ultimii ani.
Pionarea intramedulară presupune introducerea unei tije metalice în canalul medular al femurului pentru a stabiliza fractura.Această metodă a câștigat popularitate în ultimii ani datorită naturii sale minim invazive și a ratelor mai mici de complicații în comparație cu ORIF.Închirirea intramedulară este asociată cu o spitalizare mai scurtă, timpi mai rapidi de recuperare și rate mai scăzute de lipsă de consolidare și eșec al implantului.
Avantajele implantării unghiilor intramedulare pentru fracturile intertrohanteriene ale femurului:
Stabilitate: Unghiile intramedulare oferă o stabilitate excelentă osului fracturat, permițând mobilizarea precoce și suportarea greutății.Acest lucru poate duce la o recuperare mai rapidă și la o spitalizare redusă.
Conservarea aportului de sânge: În comparație cu alte tehnici chirurgicale, unghiile intramedulare păstrează aportul de sânge la osul fracturat, reducând riscul de necroză avasculară și de neconsolidare.
Leziuni minime ale țesuturilor moi: intervenția chirurgicală implică o mică incizie, care are ca rezultat leziuni minime ale țesuturilor moi.Acest lucru poate duce la reducerea durerii postoperatorii și la o vindecare mai rapidă.
Risc mai mic de infecție: Tehnica închisă utilizată în implantarea unghiei intramedulare reduce riscul de infecție în comparație cu operațiile deschise.
Aliniere și reducere mai bune: Unghiile intramedulare permit un control și o aliniere mai bune a osului fracturat, ceea ce duce la rezultate funcționale îmbunătățite.
Hemiartroplastia presupune înlocuirea capului femural cu un implant protetic.Această metodă este de obicei rezervată pacienților vârstnici cu osteoporoză severă sau celor cu artrită de șold preexistentă.Hemiartroplastia este asociată cu un risc mai mare de complicații, inclusiv luxații, infecție și eșecul implantului.
THA presupune înlocuirea întregii articulații șoldului cu un implant protetic.Această metodă este de obicei rezervată pacienților mai tineri cu un stoc osos bun și fără artrită de șold preexistentă.THA este asociată cu un timp mai lung de recuperare și cu un risc mai mare de complicații în comparație cu alte metode de tratament.
Intervenția chirurgicală de înlocuire totală a șoldului este, în general, recomandată pacienților cu artrită severă de șold, fracturi de șold care nu pot fi tratate cu hemiartroplastie sau alte afecțiuni care provoacă dureri și dizabilități semnificative.
Hemiartroplastia are avantajul de a fi o procedură mai puțin invazivă decât chirurgia de înlocuire totală a șoldului, ceea ce înseamnă că implică de obicei o spitalizare mai scurtă și un timp de recuperare mai rapid.Cu toate acestea, este posibil să nu fie la fel de eficient în tratarea anumitor tipuri de afecțiuni ale șoldului și există riscul ca partea rămasă a articulației șoldului să se deterioreze în timp.
Chirurgia de înlocuire totală a șoldului, pe de altă parte, este o procedură mai cuprinzătoare care poate oferi o ușurare de lungă durată a durerii de șold și poate îmbunătăți funcția generală a șoldului.Cu toate acestea, este o procedură mai invazivă care poate necesita o spitalizare mai lungă și un timp mai lung de recuperare.Există, de asemenea, riscul de complicații, cum ar fi infecția, cheaguri de sânge și dislocarea articulației șoldului.
În concluzie, tratamentul fracturilor intertrohanteriene de femur a evoluat semnificativ de-a lungul anilor, cu progresele în tehnicile chirurgicale și designul implanturilor conducând la rezultate îmbunătățite.Cele mai recente metode de tratament, cum ar fi închirirea intramedulară, oferă opțiuni minim invazive cu rate mai mici de complicații.Alegerea metodei de tratament trebuie individualizată în funcție de vârsta pacientului, comorbiditățile și caracteristicile fracturii.
Ora postării: 13-oct-2023